Ma numesc Lucia Maxim, sunt copil singur la parinti si cu familie divortata. Nu ma deranjeaza asta m-a facut mai puternica, singurul regret pe care il am este ca numele asta al meu de familie "Maxim" care mereu mi-a dat baiat de cap, dar si satisfacti o sa se piarda.
Pe mama nu o mai cheama Maxim de mult, si-a luat numele de fata dupa divortul de cand eu aveam cam 3-4 ani.
Pe tata il cheama Maxim, dar nu are de gand sa mai faca vreun copil si se asteapta ca eu sa duc numele mai departe. Mi-as dori, dar nu cred ca o sa reusesc.
Ultimul urmas al lui Maxim al lui Nierla (asa le ziceau celor din familia mea in comuna Arbore din Suceava), apropiat de mine, e bunicul meu, cel care mi-a insuflat iubirea pentru acest nume.
In curand acest nume o sa se piarda, astia ai lui Nierla ne vom pierde din cauza unor nasterilor de fete.
Desi, este o onoare ca ma numesc Maxim, chiar e imi place numele asta la nebunie si mi se pare ca se potriveste ca o manusa, voi fi ultima cu numele asta. Si asta se va schimba cand si daca ma voi casatori.
Pana atunci sunt un Maxim si sunt mandra de asta. end of post
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu