De ce plangi suflete?

De ce plangi suflete? De prost!

Din cauza rautatii oamenilor, din cauza tristestii celor de pe langa mine, din cauza greutatilor care ma apasa.

Eu sunt un copil trist, intr-o vesnica cautare a fericirii. Cand cred ca am gasit-o, primesc o palma a sorti care-mi spune: "Nu fii prost! Fericirea nu exista!"

Imi spun in gand "Baga-mi-as pula life really sucks" si trec mai departe, mai departe in viata asta gri, plina de cenusa si rautate.

Intru inapoi in cochilia mea si imi doresc sa ma pierd printre fumuri de visare.

Vedeti-va de viata voastra "vesela". Hai pa!

Could you love me forever?

Esti departe si sunt sentimentala si sunt nebuna si ma intreb daca ai putea sa ma iubesti pentru totdeauna.

Poate ca e prea devreme si poate ca ar trebui sa ma intreb eu de fapt daca te pot iubi pentru totdeauna.

Dar de fapt si pana la urma nu (prea) conteaza acum, ceea ce conteaza e prezentul si poate ca plictiseala a dat nastere monstrilor imaginatiei mele.

Oricum acum viata e frumoasa si astept sa te intorci. Iti urez drum bun inapoi spre inima mea :X

Da, sunt o CIUDATA

Sunt o CIUDATA. Da asa sunt, recunosc si imi place asta.

Nu vreau sa fiu normala, average si la fel ca ceilalti, desi se spune ca nu sunt doi oameni facuti la fel. Eee, eu stiu sigur ca nu e nimeni ca mine, "Dumnezeu a rupt tiparul cand m-a facut pe mine" =)).

Sunt o ciudata pentru ca zambesc aiurea pe strada pentru ca in casti imi canta melodia preferata, cand vad un copil, un om care e fericit sau vremea e minunata afara din metroul prafuit.

Sunt ciudata ca nu ma imbrac conform trendurilor si port caciula de copii mici. Mie imi place.
Sunt o ciudata pentru muzica pe care o ascult, pe care prietenii, parintii si rudele nu o inteleg. O data m-au intrebat daca sunt satanista, iar cand a inceput sa se vorbeasca despre curentul Emo, m-am intrebat daca sunt emo, desi ma imbrac cat se poate de normal.

Sunt o ciudata pentru ca nu gandesc precum turma si incerc sa traversez pe verde, pana si unii soferi se uita la mine mirati.

De asemenea, sunt ciudata pentru ca desi stiu ceea ce imi face rau continuu sa consum.

Sunt un pic antisociala, dar daca ma bagi in seama sunt super de treaba. Ma adaptez destul de greu schimbarilor si uneori ma deprima ceva nou.

Sunt o ciudata ca m-am dus la concertul Metallica si nu mi-a placut:))

Port adidasi si nu pantofi sau cizme cu toc, desi am, dar ale dracului dau dureri asa de mari de spate. Mama nu intelege ca eu prefer primul lucru din dulap curat/calcat, daca e nevoie, cu o pereche de blugi si asta e "uniforma" pentru serviciu. Sunt ciudata din nou.

Sunt ciudata pentru ca imi place sa rad mult si mai nou observ ca rad ciudat.

Sunt o ciudata pentru ca dorm mult, foarte mult si imi place, duminica dorm foarte mult daca nu sunt plecata pe cine stie unde.

Sunt o ciudata ca imi place sa mananc, as manca orice e bun si de dimineata pana seara. Pana acum cativa ani aveam un metabologic care imi permitea sa mananc orice si sa nu ma ingras, dar acum lucrurile s-au schimbat un pic. Totusi eu vreau sa mananc orice.

Sunt o ciudata pentru ca nu ma port conform varstei si imi fac toate poftele pe care le aveam in copilarie, acum la 22 de ani. Ceilalti oameni sunt asa de plictisitori, nu se prostesc, nu se gadila, nu se uita la desene, nu prefera imbracamintea in culori vii. Sunt groaznici.

Sunt o ciudata pentru ca am o grija materna fata de persoanele la care tin. Mi s-a reprosat asta de cateva ori, asta e fratilor, asa stiu sa imi arat afectivitatea. Hate me!
Sunt o ciudata, si asta mi s-a spus de foarte multe ori, pentru ca ascult in principal rock si prefer culoarea roz. Da, exact, roz. Camera mea este roz!

Sunt ciudata pentru ca am premonitii si unele vise prevestitoare. Dar se intampla rar sa-mi dau seama exact ce sunt. De asemenea, sunt o ciudata pentru ca simt oamenii apropiati mie, simt daca le este rau sau sunt departe de mine fara sa stiu.

Sunt o ciudata pentru ca am trecut prin foarte multe chestii si inca zambesc, zambesc chiar mai mult si sunt lucruri care nu regret ca s-au intamplat. Altele DAAAAA!!!

Si, pentru final, dar e primul lucru in sufletul meu, poate ca sunt o ciudata pentru ca iubesc un barbat minunat, care inseamna totul pentru mine si poate sigur sunt o ciudata si o nebuna pentru ca as renunta la tot doar sa-l vad zambind si sa il vad/stiu fericit.

De ce ... te iubesc?

Acum ceva timp iti propusesem sa gasesti reprosuri pentru mine si motivele pentru care ma iubesti. Eu te-am ascultat, dar nu am apucat sa-ti spun de ce te iubesc atat de mult. Asa ca am decis s-o fac in acest fel, chiar daca este public, si cam formal, pentru ca nu ti-o spun in fata, insa sper sa te bucure si sa ajungi sa citesti aceste randuri.

1. Te iubesc pentru felul in care te potrivesti perfect in bratele mele

2. Pentru generozitatea ta

3. Pentru buzele tale dulci si mereu flamande

4. Te iubesc pentru felul in care imi citesti gandurile, pentru felul in care ne completam unul pe celalat

5. Te iubesc pentru ca nu vrei sa renunti nici cum la mine...sper

6. Pentru pielea ta fierbinte si fina, pe care imi place sa-mi plimb degetele toata ziua

7. Pentru modul fermecator in care poti sa te bucuri de placerile dragostei

8. Pentru felul in care imi spui ca ma iubesti

9. Pentru felul in care ma privesti

10. Pentru ochii tai fermecatori

11. Te iubesc pentru ca nu-mi mai pot imagina o zi fara tine

12. Te iubesc pentru ca ma faci sa ma simt implinita

13. Pentru ca imi esti alaturi la bine si la rau

14. Te iubesc pentru ca nici o povara nu este prea grea, nici un obstacol nu este de netrecut cand tu imi esti alaturi

15. Pentru minunatele zile si nopti pe care le-am trait cu tine

16. Te iubesc pentru ca tu-mi faci visele frumoase

17. Pentru felul fermecator in care stii sa-mi soptesti "te iubesc"

18. Pentru felul in care ma faci sa rad

19. Pentru natura ta ocrotitoare, grijulie si blanda

20. Pentru felul in care imi citesti gandurile cu inima

21. Te iubesc pentru felul in care imi tratezi prietenii

22. Te iubesc pentru ca esti sufletul meu pereche

23. Pentru felul in care stii sa te descurci in situatiile dificile

24. Pentru felul in care incerci sa ma protejezi, sa ai grija de mine

25. Pentru ca numai tu poti sa imi faci fluturasi in stomac

26. Pentru ca ma faci sa imi fie dor de tine

27. Pentru optimismul tau si felul cum stii sa ma incurajezi si sa ma sustii

28. Te iubesc pentru rasfatul pe care mi-l oferi, pentru ca stii sa ma faci sa ma simt ca o regina, regina inimii tale

29. Pentru felul in care ma faci sa ma simt fericita tot timpul

30. Te iubesc pentru curajul da a fi tu insuti in orice situatie si pentru integritatea ta

31. Pentru onestitatea si sinceritatea ta

32. Pentru zambetul tau adorabil

33. Pentru felul in care ma sprijini in tot ceea ce fac

34. Pentru ca nu te superi prea tare oricat de mult gresesc

35. Te iubesc pentru ca ma simt in siguranta cu tine

36. Pentru ca nu-i nimeni ca tine, pentru ca esti unic

37. Te iubesc pentru ca am devenit un singur suflet in doua trupuri

38. Pentru cat de minunat iti stralucesc ochii de dragoste

39. Pentru trupul tau atat de frumos si sexy.

Numarul motivelor de mai sus nu conteaza, sunt mult mai multe in sufletul meu, dar, din pacate, ele nu cunosc cuvintele pentru a iesi la suprafata pe intelesul tau.

P.S. E noapte si trebuie sa dorm sa te pot visa din nou, intr-un vis mai frumos, mai dulce, mai atragator. Iubesc acea caldura din suflet si gustul dulce pe care il am dimineata dupa un vis cu tine. Te ador, acum si pentru totdeauna

Nu mai e loc de lacrimi

Nu pot sa mai plang pentru tine, poate ca e rau, poate ca e bine, dar nu mai pot. Imi lipsesc zilele cand te vedeam si incepeai sa-mi povesteste despre viata, imi lipsesc enorm. Acum doar in vis reusesc sa te mai intalnesc, sa vorbesc cu tine, sa ma certi si, cum mi-ai spus tu, sa fii trista pentru ca eu sunt trista.

Mereu cand nu erai bine imi propuneam sa stau mai mult cu tine, sa profit cat mai mult de timpul pe care il avem impreuna aici, ca sa nu regret mai tarziu, dar, din pacate, asta fac acum. Regret ca nu am scris undeva povestile pe care mi le spuneai, regret ca eram grabita sa fc altceva decat sa stau cu tine, regret ca ma certam cu tine pe motive idioate, chiar daca tu stiai mai bine.

Din cand in cand, te visez ca este acasa, si mereu ma linistesc, uite ai fost doar plecata undeva si acum te-ai intors, dar imi aduc aminte mereu de adevar si asta doare cel mai tare.

Se spune ca dupa ce pleaca de aici, oamenii sunt uitati, eu mi-am propus sa nu fac asta, sa mi te amintesc mereu, sa inchid ochii si sa te visez si sa ma tii in brate, sa plang ca nu mai esti. Momentan, lacrimi nu mai sunt, dar durerea persista.

Uneori te caut pe strada, te zaresc printre lume, ma bucur ca te vad, dupa care ma trezesc la realitate, ca tu nu mai esti.

Eu totusi te voi astepta mereu in vis, sa te bucuri cu mine, sa vorbim, sa ma certi si sa fii trista ca eu sunt trista.

Are you sure?

Are you sure you want to delete post?

Yes, delete post, delete ugly thoughts, delete bad memories, bad days, nasty feeling.

Delete life? NO, keep life, keep good memories, good days, loving feelings, keep living, keep loving you.

Are you sure you want to go on?

Yes, go on, keep going on, until forever.

End blog?

Yes, until now, until newer thoughts, until new feelings.

Prieteni...

Ma tot gandesc la o chestie care mi s-a parut interesanta. Cum sa-ti dai seama cati prieteni ai? Astepti sa vina ziua ta si numeri apelurile pe care le primesti si de unde auzi un La Multi Ani vesel plus mesajele pe care le primesti, totusi ar fi bine sa scazi colegi de munca pentru ca ei devin mai greu prieteni dar poti aduna familia, pentru ca ei sunt cei mai buni prieteni.

Astept si eu cea mai curanda zi importanta sa incep numaratoarea. Nu stiu la ce numar o sa ajung, in ultima vreme mi se pare ca duc lipsa de acest element atat de important, dar nu-mi fac griji, mereu am dus lipsa. Daca stau bine sa ma gandesc momentan am un singur prieten adevarat care tine loc si de frate mare, de tata adevarat, de sfatuitor.

Restul sunt prinsi undeva... Eu cred ca decat sa ai prieteni rai - daca pot fi numiti prieteni - mai bine nu ai deloc.

P.S.: Cand eram mica, fetele nu se jucam cu mine pentru ca nu aveam tata si eram urata pentru ele. Ce idioate! De aia eram mereu in preajma baietilor si ma inteleg mai bine pentru ca sunt mai sinceri si mai buni. Mi-am adus aminte de asta cand ma gandeam ca nu am avut prieteni cand eram mica.

Cum sa-ti provoci un atac de panica?

Desi initial trebuia sa fie o experienta interesanta si plina de viata, concertul Metallica, a devenit pentru mine un chin, 5 ore de stat in picioare si lacrimi in ochi de nervi. Da. Cam asa as descrie eu atmosfera. Concertul si prestatia trupei nu poate fi contestata: au fost minunati, dar printre atatia oameni care tipa si te lovesc nu te poti distra si nici bucura asa cum trebuie. Pot spune ca mai aveam putin sa faceam un atac de panica, prea multi oameni, mult prea multi. Puteam pleca dar n-am facut-o tocmai ca sa nu stric distractia altora.
In sfarsit nu o sa particip prea curand la un "concert".

P.S. Imi place rozul, port roz si ascult rock hahahahaha

Suflet pierdut

Imi lipseste ceva, ceva nu imi este de ajuns nu porimesc destul de... ceva pe care nu il pot defini. Simt ca sunt un suflet pierdut in praf, vant, asfalt, blocuri reci si multa muzica. Ceea ce acum 9 luni ma facea sa ma simt mai importanta, acum nu ma mai misca, nu ma mai bucura si din contra ma umple de tristete. Ceva s-a asezat pe sufletul meu, un praf inecacios, o panza neagra si grea. Ma simt ca un copil. Un copil ce imbatraneste pe zi ce trece din cauza oamenilor rai din preajma mea si de dorul celor care nu mai sunt si pe care nu ii voi uita niciodata.

Viata rea si dureroasa, acum ai venit sa-mi iei fericirea de altadata pentru a da-o altcuiva? Randul meu s-a terminat? De ce? Totusi se pare ca doar mie mi se intampla pentru ca ceilalti din jurul meu sunt cat de cat fericiti si impliniti, nu-i condamn, incerc sa ma bucur pentru ei. Dar ramane mereu aceiasi intrebare: eu cand am sa ma bucur, fericesc asa? Mai e mult pana o sa ajung si eu la capat?

Intr-o mare de negativism, inoata disperata o speranta, care striga CREDE! Cred, sper in mai bine, la o revenire a trendului (pentru cunoscatori) si imi doresc o noua raza de soare pe strada mea. Soarele oricum esti TU!

Scot la vanzare idei, ganduri

Scot la vanzare idei, ganduri pierdute, uitate, nou-nascute, de orice fel. Le scot la vanzare poate reusesc si ele sa aiba o viata mai buna decat mine. Vand idei bune si pline de sperante celor dorniti de cunostinte diferite. M-am saturat de viata asta grea si dureroasa, poate ele vor avea una mai buna. Le scot la vanzare pentru toti, exact cum isi vand batrani hainele pe care nu le mai poarta sau orice gasesc prin casa pe asfalt in piata, cu speranta ca cineva se va bucura de ele mai mult decat ei si ca pot gasi bani de medicamente. Sistem infect te urasc, urasc viata asta de aici, mi-e rusine, mila, groaza de ce va urma. va fi rau sau mai rau. Nu mai sunt optimista, optimismul mi-a murit azi!

Sufar de lipsa de timp, de lipsa de activitati, de lipsa de vointa, dorinta de orice, de singuratate uneori. Sufar alaturi de alti care sufera din orice motiv.

Vand idei bune pentru politicienii care sunt ingropati in bani si continua sa sape pentru mai mult. Idei de renastere pentru ei, poporul asta, pentru mine si ceilalti ca mine. Vand idei si ganduri bune pentru ca altceva nu mi-a mai ramas decat sa ma prostituez intelectual. Lipsa de bani si aglomeratia de idei ma imping la asta.

Imi vand mintea si cunostiintele oricarui care vrea sa ma asculte si vrea sa ma ajute sau vrea sa contemple din alta perspectiva aceasta "minunata" viata. Sunt saturala de ignoranti care nu stiu cu cat se vinde painea la colt si de cei care sunt atat de narcisisti incat nu vad pe cei de langa ei, din cauza la telefoanele bengoase pe care le scot peste tot si de hainele de firma de pe ei.

Treziti-va idiotilor!!! Sunt langa voi mii de oameni care nu au cu ce sa se imbrace sau mai rau, nu au ce sa manance. Bucurati-va ignorantilor!! Voua nu va pasa in ce directie mergem si de ce ne este asa de "bine".

Inchei in acelasi spirit. Scot la vanzare tuturor celor interesati, idei, ganduri. Pret negociabil!

Opriti timpul, opriti gandurile

Muzica in casti, tare, as opri timpul, as opri momentul in care ma gandesc cat de frumoasa e viata s-o memorez undeva si sa-i dau replay atunci cand ma lovesc de oameni rai, as vrea sa opresc zambestul de 2 secunde care apare pe fata mea cand ii aud inceputul. Eu, o vesnic optimista, cred ca incurabila, consider ca viata asta e minunata si oamenii se pot schimba, chiar daca in ultima vreme m-am lovit de persoane de neincredere si de rautate. Inca sper ca maine va fi bine, dar nu o sa fie. O sa fie ca restul zilelor, ma voi trezi de dimineata sa ma duc la munca, acum fara chef (cheful s-a pierdut o data cu speranta), nervi, stres, relaxare, zambete, hohote de ras enervante pentru alti, plictiseala, iubire, pupici, saruturi, atingeri, oboseala, somn, vise, Buna dimineata. Acest stream of conscience este noul meu stil de a scrie. Vreau sa uit sa scriu acelasi lucruri si sa ma afund in cuvinte aruncate pe hartie sau word fara rost, din suflet, legate doar de ganduri. Opriti gandurile bune, pastrati-le intr-o cutie aurita, le veti iubi mai incolo.

Semneaza copilul atomic dement lipsit de imaginatie :D

P.S. Am renuntat de mult sa scriu asa, ma chinuiau gandurile deoarece toata voiau sa iasa o data.

Ajunge

M-am saturat de pusti care se cred originali doar pentru ca stiu o melodie pe dinafara

Plini de arfe si imbracati de la Nike, Adidas, Puma si care beau apa chioara

M-am saturat de copiii abandonati in spitale de niste mame adolescente

Care nu stiu ce inseamna contraceptie

Care se fut cu primul smecheras care le scot de 2 ori in oras

M-am saturat sa vad batrani care cersesc si sunt batuti

De proprii copii frustrati si tampiti

M-am saturat de politicieni grasi, mincinosi si plini de ei

Care nu stiu sa traiasca cu 500 de lei

M-am saturat de directori idioti care se cred superiori doar pentru ca au pile in Buzau

Fratilor, in pula mea, treziti-va ce dracu?

Cultura noastra actuala e un zero taiat in patru!

Hai sa oprim timpul

Incredibil de ciudata e lumea asta in care traim si cat de ciudati suntem noi. Nu reusesc sa ma inteleg, nu reusesti sa ma intelegi, nu reusesc sa te inteleg pe tine, pe orice. Oare ce ne mai misca inauntru? Sa fie raul pe care il fac intentionat altora sau chiar persoanei noastra, fizic sau psihic? Sa fie iubirea, acolo unde exista? Sa fie bunatatea altora, sau sa fie bunatatea noastra de fapt?

Incep sa nu ma mai suport. Uneori sunt groaznica . Pot fi atat de rea si sa calc persoane in picioare si cateodata as vrea sa ajut pe toti. M-am obisnuit deja, nu ma pot intelege eu, adr baremi altcineva.

Ganduri adunate laolalta... dor de iubire... lacrimi aduse de o melodie, o amintire, un act... dor de liniste... mandra de mine... mandra de altii... rusine de altii... tristete... facultate...munca...lume... multe persoane... sentiment de turma... fericita ca afara e frumos... zambet provocat de o amintire, de o melodie, de un gand... ziua mea... ignoranta... liniste... calm... iubire... noapte...ganduri puse pe o pagina de net... o zi din viata mea.

Usor, usor observ cum lumea asta minunata si totusi infecta se degradeaza, noi ne degradam, imbatrinim, fizic cu gandirea, murim in noi, devenim niste fantome vii, alergand dupa bani si fericiri de moment.

Am observat ca pot deveni invizibila chiar daca toata lumea ma vede, de fapt ii se intampla oricui.

Hai sa oprim timpul, hai sa oprim fuga asta nebuna prin viata, sa incepem sa apreciem ce avem si sa incetam lupta asta continua pentru a fi primul. Hai sa luam o pauza sa plecam de aici, sa fim linistiti, nebuni, singuri si straini. Straini de tot ce e rau ce e bun si actele sa ne fie dictate de primul impuls. Vreau sa fiu eliberata de tot ce inseamna norme, doctrina, etica, timp, coordonate.

Ganduri ciudate, razlete care mi-au trecut prin minte. Numai bine si multa fericire.

Ei

Ii vad de dimineata cand ma trezesc si privesc pe geam. Par mici, minusculi poate ca asa le este si respectul fata de sine, dar totusi si fata de ceilailti. In drum spre centru ii vad din nou. Stau pe strazi este singurul loc care le-a mai ramas, este locul pe care ii numesc casa. Cand casa ta este o bucattica de pamant si un copac care are crengile aplecare incepi sa pretuiesti tot ce ai mult mai bine.

Ii vad la intersectie dezbracati sau desculti cum se roaga la cate o masina mai rasarita pentru putin ajutor in orice forma. In metrou gasesc pe inca cineva care numeste acel loc acasa, cateva cartoane si o patura veche este patul, sufrageria si cam toata averea ei.

Daca pe noile metrouri nu prea mai pot lucra ii gasim in cele vechi, la fiecare statie alta poveste, alta rugaciune. Unii chiar au copii, multi, singurul lucru pe care il mai pot face si care pe viitor le poate aduce bani, intr-un vesmant potrivit.

Orasul e plin de EI, nu ii condamn, stiu ca sunt amarati si ca nu am unde sa stea ce sa manance sau poate ca asta este doar o scuza de a scapa de adevaratele responsabilitati alea vietii.

Deegaba ne gandim ca ne merge bine cand de fapt ne merge din ce in ce mai prost. Am putea sa ne gandim si la alti care nu au, dar suntem prea egoisti pe motiv ca si noua ne este greu. Deja nu mai cred intr-o rezolvare facuta de autorizati nu am de ce sa cred in asta, cred ca singura solutie o putem gasi in Dumnezeu daca el ne mai ajuta.

Daca unul dintre cei care citeste acest blog ramane 3% atins de cele spuse de mine inseamna ca macar avem o speranta pentru ei dar si pentru noi.
O zi minunata si bucurati-va de ceea ce aveti pentru ca lucruri si oameni se pot pierde in secunde.

Luv me or Hate me

De-a lungul timpului am observat ca oameni din jurul meu, ma refer la "apropiatii" mei se impart in doua categorii: cei care ma iubesc si cei care ma urasc. Nici nu vreau sa fie altfel. Imi place asa. Chiar daca, in genere, lumea e gri e bine sa imparti totul in bine si rau, alb si negru, sa stii daca sa te bucuri sau sa fii trist. As vrea sa fac o declaratie total adevarata pentru oricare dintre grupuri: NU ma cunoasteti deloc, dar absolut deloc! Asta e nu mai incercati! NU ma cunosc eu dar baremi oricine :))

Deci "If you luv me thank u!If you hate me then fuck u!"

Stiu ca linia intre dragoste si ura este asa de subtire, aveti grija ce faceti! See ya

Ruga

Stă singură în mijlocul străzii şi se roagă. Face matanii, dar nu pentru Dumnezeu, ea se roagă la noi, noi oamenii care trecem pe stradă, să ne îmbunam şi noi să-i dăm un leu. Îi fac poza şi mă duc lângă ea să-i dau nişte bani. Îmi dau seama cât de aproape de asfalt stă, mă aplec mult să ajung la mâna ei. Nu mă vede, nici nu trebuie, pentru ea nu e importantă faţa mea ci hârtia care i-o las.

DRUM

Unii ar spune că drumul ăsta e pustiu, alţii că este plin de semnificaţii. Eu aş spune că este un drum simplu; de unde vine, unde duce, nu contează. Este un drum simplu, cu multă zăpadă, plăcut de admirat.

Culoare, lumină, bucurie

Atunci când eşti fericit ai vrea să opreşti timpul în loc să te poţi bucura mai mult de o anumită clipă. Însă nu se poate. Tot ce se poate este să imortalizăm clipa şi să pastrăm poza.

Ce repede trece viata

Am realizat ieri cat de grabiti suntem noi. NU avem timp de nimic nici de noi uneori. Am stat ieri 2 ore intr-un parculet pe langa o intersectie si am observta foarte multe.Am admirat stropi de apa de la fantana din poza, am ras de unii copii, m-am intristat cand am vazut cati oameni nu au ce mananca si cati au atatea bani si nus ce sa faca cu ei.Soferi sunt cei mai grabiti, nu conteaza ca e verde sau rosu sau ca e lume pe trecere, trec cu aceuiasi viteza fara sa se sinchiseasca macar sa se uite daca au lovit pe cineva.

Aveam de gand sa scriu mai mult dar se pare ca pofta de scris s-a pierdut pe drum, grabita si ea sa ajunga undeva. hai gata papa

Oameni?

Cu toti suntem oameni, suntem oameni chiar daca vrem s-o recunoastem sau nu. Smecherul din Mertan cu muzica data la maxim e om si el, cersetorul din metrou care se plange ca nu are bani si ca e bolnav e tot om. Omul de langa tine din RATB tot om este si soferul de asemenea.

Ideea asta mi-a venit brusc cand am vazut cum un om a dat niste bani unui cersetor orb si am vazut ochii privind in gol ai cersetorului. El ce parere o avea? Se crede om? Sau din cauza ca nu vede se considera un nepastuit al soartei si se considera o scursura a oamenilor? Eu il consider om alaturi de noi. Noi nu avem nimic in plus fata de el, bine...noi vedem, dar poate ca noi nu simtim, nu traim la fel, in mod sigur nu simtim la fel ca el; noi nu simtim la fel de greu greutatile nu ne este greu sa mergem pana la magazin sa luam paine sau sa platim ceva si sa asteptam restul ca sa-l numaram.

Multi dintre noi chiar daca ne numim oameni nu suntem cu adevarat oameni. Om este cu adevarat cel care i-a dat bani cersetorului orb si i-a pus mana pe umar...poate ca sa-i zica un "poftim" sau poate sa-i ureze sanatate.

Eu nu cred ca sunt inca un om, cum a zis un mare filosof al carui numele nu mi-l amintesc : "Om nu se naste om, omul devine om", inca lucrez la acest "OM". In momentul asta stiu sigur ca sunt o fiinta care face parte din regnul animal, categoria hommo sapiens. Sper sa fie in mine macar o samanta de OM si sper din tot sufletul ca acest vis al meu de a deveni OM cu spiritul sa devina realitate cat mai repede. O sa progresez cat pot de mult si daca ceva se schimba si daca inca mai sunt pe undeva pe aici o sa va spun cand o sa devin cu adevarat om.


Va doresc sa fiti oameni si sa fiti fericiti ca sunteti oameni!

Dintr-o viata anterioara

Eroii patriei

Aceasta poveste este dedicata tuturor celor care au murit pentru Romania.


Eram in cel mai bun batalion, condus de domnul general Andrei Niculai.Stanica, Vasile, Ion si restul batalionului aveam pustile si armele incarcate. Stateam langa o padure deasa. Dusmanii erau si ei bine pregatiti.

S-a auzit un strigat zbuciumat de trambita. Toti inaintau ca furtuna. Tunurile nu incetau sa bubuie, mitralierele si pustile omorau multi oameni din ambele parti. Generalul a strigat o data:

-Sariti romani!Pentru tara, sa salvam tara!

Atunci vitejia si curajul sporeau din ce in ce mai mult cand ne gandeam la copii, la nevasta la familie si mai ales la tara! La minunata tara!Un glonte l-a ranit la picior pe Ion al Mariucai. Am fugit spre el.

-Ce ti s-a intamplat Ioane?

-Nimic. Sa nu te afecteze rana mea, trebuie salvate mii de familii, mii de copii, du-te lupta pentru tara!

Mi-a repetat aceste cuvinte pe un ton mai ridicat.

-Du-te, nu mai sta, lupta pentru tara!

M-am dus ca fulgerul pe front si am luptat cu vitejie. Inaintam cu vitejie, adunand oamenii morti din dusmani, scazandu-i pe ai nostri. Pentru fiecare soldat de-ai nostri trageam cate trei gloante in sus. Voiam sa vestesc Cerului ca va veni cate un om care a murit pentru tara.Lupta se-nclestase si gandul nostru era:Libertate!Libertate!Libertate!

Tunurile, pustile nu se mai auzeau. Scapasem tara de dusmani, dar un soldat inamic cu o farama de viatam-a ochit drept in piept.

Generalul m-a recunoscut cum stateam si gemeam pe o targa.

-Ce-ai patit mai Stanica?

-N-am patit nimic, domnule general. E bine, am cazut pentru patrie, m-am jerfit!

Poveste

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun loc?"

Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...

Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca. Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre.

Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare.

Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi.

Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful.

Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda.

Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei.

Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.

Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

Iti cam da de gandit povestea asta dc ai avut rabdare sa o citesti pana la sfarsit.Sa fiti iubiti/e de persoane cu ochii frumosi si privire misterioasa

Traim ca sa suferim si suferim ca sa traim

Ce stupizi suntem noi oameni cateodata!Cred ca iubim suferinta asta e problema noastra.Cand suntem fericiti uneori tanzim dupa suferinta...ce tampenie, dc ne este bine trebuie neaparat sa si fim suparati sau sa facem ceva ca ne rupem sufletul in 2.Dupa aia tot noua ne e rau ca de.. din cauza noastra suferim.Mare porcarie cu balanta asta a binelui si a raului.

Eu sunt in zodia Balantei si ironic oscilez intre bine si rau.Cum ziceam mare tampenie.In sfarsit cam toata viata noastra o sa fie o balanta intre bine si rau si nici macar dupa ce murim nu o sa scapam de ea...

Daca mai aflu ceva interesant despre lucru asta o sa-l postez aici.Dc aveti ceva comentarii fata de acest blog va rog faceti-le cunoscute.

Sa traiti si ne mai citim noi!!

Cum sa te pierzi printre oameni...

Am descoperit ca am o mare placere...sa ma pierd. Sa ma pierd printre oameni, sa ma pierd in gandurile unora sau chiar ale mele, sa ma pierd in diferitele sentimente si simtiri pe care le am, dar cel mai mult imi place sa ma pierd in tine si cu tine.

Cateodata cand sunt prea satula de rautatea lumii ma refugiez tot in lume, in mijlocul ei. Mi se pare cel mai placut lucru sa stau intr-un loc aglomerat sa privesc fiecare om, sa-i privesc ochii, hainele, gesturile, sa-i intru pur si simplu in suflet si sa-l citesc.

Daca vreodata v-ati simtit singuri duceti-va sa spunem in centru pe la Unirii si stati langa un magazin si priviti lumea care trece, asa realizezi ca nu esti singurul de pe lume, nu esti singurul care sufera, nu esti singurul care e fericit sau care asteapta...ce?...nus...toti asteptam ceva si mult dintre noi nu stiu exact ce asteapta dar asteapta. E frumoasa uneori asteptarea, emotia ca in curand poti primi ceva, nu stii ce dar vei primi...poate o lovitura sub centura a sortii sau cel mai frumos cadou pe care ti-l poate da lumea asta gri.

Ce departe de tine par a fi oameni atunci cand esti trist si totusi cat de multi sunt langa tine, langa sufletul tau, chiar in sufletul tau.

In sfarsit, deja se pare ca am deviat de la titlu si de la ce voiam sa scriu asta e ... ma pierd si in gandurile mele uneori. Sper sa ma regasesc candva sau poate ca de fapt vreau sa ma pierd si mai mult. Ma descurc eu intr-un fel ...

Asta e doar un inceput de "jurnal" scurt, ambiguu si confuz al marelui oras Bucuresti si mici mele vietii.