Am descoperit ca am o mare placere...sa ma pierd. Sa ma pierd printre oameni, sa ma pierd in gandurile unora sau chiar ale mele, sa ma pierd in diferitele sentimente si simtiri pe care le am, dar cel mai mult imi place sa ma pierd in tine si cu tine.
Cateodata cand sunt prea satula de rautatea lumii ma refugiez tot in lume, in mijlocul ei. Mi se pare cel mai placut lucru sa stau intr-un loc aglomerat sa privesc fiecare om, sa-i privesc ochii, hainele, gesturile, sa-i intru pur si simplu in suflet si sa-l citesc.
Daca vreodata v-ati simtit singuri duceti-va sa spunem in centru pe la Unirii si stati langa un magazin si priviti lumea care trece, asa realizezi ca nu esti singurul de pe lume, nu esti singurul care sufera, nu esti singurul care e fericit sau care asteapta...ce?...nus...toti asteptam ceva si mult dintre noi nu stiu exact ce asteapta dar asteapta. E frumoasa uneori asteptarea, emotia ca in curand poti primi ceva, nu stii ce dar vei primi...poate o lovitura sub centura a sortii sau cel mai frumos cadou pe care ti-l poate da lumea asta gri.
Ce departe de tine par a fi oameni atunci cand esti trist si totusi cat de multi sunt langa tine, langa sufletul tau, chiar in sufletul tau.
In sfarsit, deja se pare ca am deviat de la titlu si de la ce voiam sa scriu asta e ... ma pierd si in gandurile mele uneori
. Sper sa ma regasesc candva sau poate ca de fapt vreau sa ma pierd si mai mult. Ma descurc eu intr-un fel 
...
Asta e doar un inceput de "jurnal" scurt, ambiguu si confuz al marelui oras Bucuresti si mici mele vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu