Stă singură în mijlocul străzii şi se roagă. Face matanii, dar nu pentru Dumnezeu, ea se roagă la noi, noi oamenii care trecem pe stradă, să ne îmbunam şi noi să-i dăm un leu. Îi fac poza şi mă duc lângă ea să-i dau nişte bani. Îmi dau seama cât de aproape de asfalt stă, mă aplec mult să ajung la mâna ei. Nu mă vede, nici nu trebuie, pentru ea nu e importantă faţa mea ci hârtia care i-o las.
Cu hartia de la tine si-a cumparat Jurnalul lui Tolstoi, de buna seama.
RăspundețiȘtergere