Asta simt: ca in curand voi muri, imi va muri sufletul pierdut printre oameni rai si prosti.Daca voi ramane si fara ultimul pilon al copilariei mele, chiar voi muri. Amintirile sunt tot ce mi-au ramas. O sa ma inchid in mine, cum am facut-o asa de bine, si o sa mor sufleteste.
Sunt mult prea obosita si mult prea satula de oamenii rai care exista si de lipsurile si tonele de griji pe care le am. Vreau sa fiu copil din nou sa nu mai imi fac atatea probleme, decat cum sa-mi fac prieteni.
Aceeasi problema pe care o aveam in copilarie o am si acum la aproape 23 de ani, am putini prieteni, macar ma simt bine ca nu sunt prieteni falsi cum am tot avut. Cred ca ei si iubirea mea sunt cei care ma tin si ma vor tine pe picioare si intr-o stare de imbalsamare.
Simt nevoia unei pauze de la tot, in timpul careia sa stau si sa plang si sa-mi vizitez familia care vesnic m-a facut sa rad.
M-am saturat sa imi fac probleme ca daca ies la film in weekendul asta, nu am bani sa imi iau mancare la munca. M-am saturat sa imi ia mama de mancare si sa plateasca lucrurile pe care ar trebui sa le platesc eu.
M-am saturat sa-mi planga sufletul din cauza unor nervi creati de prostii care ma inconjoara. M-am saturat sa ma enervez din cauza acelorasi prosti si sa ma imbolnavesc de nervi.
Postul asta nu este "a cry for help", nu stiu ce ajutor as putea primi si nu cred ca il vreau. Am vrut doar sa ma exteriorizez, oricum nu cred ca sunt multi care-mi citesc blogul.
Din nou, sunt un copil atomic care are prea multe de spus, dar ii este rusine sa ii spuna cuiva in fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu