Eroii patriei
Aceasta poveste este dedicata tuturor celor care au murit pentru Romania.
Eram in cel mai bun batalion, condus de domnul general Andrei Niculai.Stanica, Vasile, Ion si restul batalionului aveam pustile si armele incarcate. Stateam langa o padure deasa. Dusmanii erau si ei bine pregatiti.
S-a auzit un strigat zbuciumat de trambita. Toti inaintau ca furtuna. Tunurile nu incetau sa bubuie, mitralierele si pustile omorau multi oameni din ambele parti. Generalul a strigat o data:
-Sariti romani!Pentru tara, sa salvam tara!
Atunci vitejia si curajul sporeau din ce in ce mai mult cand ne gandeam la copii, la nevasta la familie si mai ales la tara! La minunata tara!Un glonte l-a ranit la picior pe Ion al Mariucai. Am fugit spre el.
-Ce ti s-a intamplat Ioane?
-Nimic. Sa nu te afecteze rana mea, trebuie salvate mii de familii, mii de copii, du-te lupta pentru tara!
Mi-a repetat aceste cuvinte pe un ton mai ridicat.
-Du-te, nu mai sta, lupta pentru tara!
M-am dus ca fulgerul pe front si am luptat cu vitejie. Inaintam cu vitejie, adunand oamenii morti din dusmani, scazandu-i pe ai nostri. Pentru fiecare soldat de-ai nostri trageam cate trei gloante in sus. Voiam sa vestesc Cerului ca va veni cate un om care a murit pentru tara.Lupta se-nclestase si gandul nostru era:Libertate!Libertate!Libertate!
Tunurile, pustile nu se mai auzeau. Scapasem tara de dusmani, dar un soldat inamic cu o farama de viatam-a ochit drept in piept.
Generalul m-a recunoscut cum stateam si gemeam pe o targa.
-Ce-ai patit mai Stanica?
-N-am patit nimic, domnule general. E bine, am cazut pentru patrie, m-am jerfit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu