Hai sa oprim timpul

Incredibil de ciudata e lumea asta in care traim si cat de ciudati suntem noi. Nu reusesc sa ma inteleg, nu reusesti sa ma intelegi, nu reusesc sa te inteleg pe tine, pe orice. Oare ce ne mai misca inauntru? Sa fie raul pe care il fac intentionat altora sau chiar persoanei noastra, fizic sau psihic? Sa fie iubirea, acolo unde exista? Sa fie bunatatea altora, sau sa fie bunatatea noastra de fapt?

Incep sa nu ma mai suport. Uneori sunt groaznica . Pot fi atat de rea si sa calc persoane in picioare si cateodata as vrea sa ajut pe toti. M-am obisnuit deja, nu ma pot intelege eu, adr baremi altcineva.

Ganduri adunate laolalta... dor de iubire... lacrimi aduse de o melodie, o amintire, un act... dor de liniste... mandra de mine... mandra de altii... rusine de altii... tristete... facultate...munca...lume... multe persoane... sentiment de turma... fericita ca afara e frumos... zambet provocat de o amintire, de o melodie, de un gand... ziua mea... ignoranta... liniste... calm... iubire... noapte...ganduri puse pe o pagina de net... o zi din viata mea.

Usor, usor observ cum lumea asta minunata si totusi infecta se degradeaza, noi ne degradam, imbatrinim, fizic cu gandirea, murim in noi, devenim niste fantome vii, alergand dupa bani si fericiri de moment.

Am observat ca pot deveni invizibila chiar daca toata lumea ma vede, de fapt ii se intampla oricui.

Hai sa oprim timpul, hai sa oprim fuga asta nebuna prin viata, sa incepem sa apreciem ce avem si sa incetam lupta asta continua pentru a fi primul. Hai sa luam o pauza sa plecam de aici, sa fim linistiti, nebuni, singuri si straini. Straini de tot ce e rau ce e bun si actele sa ne fie dictate de primul impuls. Vreau sa fiu eliberata de tot ce inseamna norme, doctrina, etica, timp, coordonate.

Ganduri ciudate, razlete care mi-au trecut prin minte. Numai bine si multa fericire.